CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 479 / 2016

Dosar nr. 445 / 2016

AVIZ

referitor la propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.215 din 23 aprilie 2001 a administraţiei publice locale

Analizând propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.215 din 23 aprilie 2001 a administraţiei publice locale, transmisă de Secretarul General al Camerei Deputaţilor cu adresa nr.PLX205 din 27.04.2016,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi al art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit expunerii de motive, prin adoptarea soluţiilor legislative propuse, „s-ar stopa acţiunile de intimidare şi corupţie ale factorilor politici de decizie din administraţia publică locală”.

Prin conţinutul şi obiectul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.o) din Constituţia României, republicată, iar în aplicarea dispoziţiilor art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Camera Deputaţilor.

2. Potrivit art.2 alin.(1) din Legea nr.215/2001, „(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit.”

„Principiul legalităţii în administraţia publică semnifică supunerea activităţii administraţiei publice Constituţiei şi legii şi reprezintă o garanţie a cetăţenilor împotriva excesului de putere, arbitrariului şi ineficacităţii administraţiei.”[1]

„Garantarea respectării acestui principiu este asigurată prin consacrarea la nivel de lege a răspunderii juridice şi aplicarea de sancţiuni membrilor autorităţilor administraţiei publice locale şi/sau funcţionarilor publici, atunci când conduita şi acţiunile lor nesocotesc normele imperative statuate prin Constituţie şi legi.”[2]

În acest sens, în art.55 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.912 din 7 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, s-a prevăzut că „Aleşii locali răspund, în condiţiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin.”. De asemenea, potrivit art.56 alin.(1) din acelaşi act normativ, „Consilierii răspund în nume propriu, pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului, precum şi solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte şi pentru hotărârile pe care le-au votat.”

Din coroborarea normei propuse pentru modificarea art.128 din Legea nr.215/2001, interpretată per a contrario, cu norma propusă pentru art.128¹, reiese că răspunderea juridică pentru actele emise de autorităţile administraţiei publice locale ar urma să revină, în exclusivitate, secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale şi personalului din aparatul de specialitate al primarului, respectiv consiliului judeţean, cu excepţia situaţiei în care actele emise nu ar fi contrasemnate, respectiv semnate de către aceştia, situaţie în care ar urma să răspundă aleşii locali.

Având în vedere cele menţionate, este de analizat dacă o asemenea soluţie legislativă, care ar avea ca efect limitarea răspunderii emitentului actului administrativ doar într-o situaţie de excepţie, intrând astfel în contradicţiei cu prevederile Legii nr.393/2004, mai sus menţionate, nu ar afecta garantarea respectării principiului legalităţii.

3. Propunerea legislativă nu respectă exigenţele referitoare la calitatea legii, în sensul că normele propuse nu sunt suficient de clare, precise, previzibile şi accesibile. Astfel, la pct.1, la textul propus pentru art.128, semnalăm că ipoteza „emiterii” de acte de către consilierii locali şi judeţeni nu există, consiliul local, respectiv, consiliul judeţean, fiind organe colegiale, care adoptă hotărâri cu majoritatea cerută de lege. Totodată, menţionăm că secretarul unităţii administrativ teritoriale nu avizează pentru legalitate toate actele emise de autorităţile administraţiei publice locale ci, potrivit art.117 alin.(1) lit.a) din Legea nr.215/2001, „avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean”. În plus, legea nu prevede cerinţa semnării de către alţi funcţionari publici a actelor pe care secretarul unităţii administrativ teritoriale le avizează pentru legalitate.

În subsidiar, referitor la partea dispozitivă a pct.1, precizăm că intervenţia legislativă asupra acestui articol este doar de modificare, nu şi de completare.

La pct.2, referitor la textul propus pentru art.128¹, prezenţa literei a) în debutul textului, lipsa ghilimelelor care marchează finalul textului propus, precum şi lipsa formulei de atestare a legalităţii, conduc la presupunerea că norma este incompletă.

Faţă de cele menţionate, se impune reanalizarea soluţiilor legislative.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.

---

[1] Verginia Vedinaş, Drept administrativ, ed. a VIII-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p.447.

[2] Benonica Vasilescu, Drept administrativ, ed. aII-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p.252